Endoscopie digestivă superioară (EDS) - scopuri diagnostice, etapele investigației și recomandări post-procedurale

Endoscopia digestivă superioară (EDS) este o procedură medicală utilizată pentru investigarea stării de sănătate a esofagului, stomacului și duodenului. În cele ce urmează, vom prezenta ce este endoscopia digestivă superioară, când este indicată efectuarea acestei investigații, în ce constă procedura propriu-zisă, ce riscuri implică și ce pot evidenția rezultatele obținute.

Cuprins:

1. Ce este endoscopia digestivă superioară și în ce situații medicale este recomandată?
2. Tipuri de endoscopie digestivă - superioară, inferioară, enteroscopie și capsula endoscopică
3. Endoscopia digestivă superioară cu anestezie/sedare parțială și totală - beneficii și considerații clinice
4. Pregătirea pentru intervenția de endoscopie digestivă superioară la stomac
   • 1. Aspecte dietetice pre-procedurale
   • 2. Managementul medicației cronice
   • 3. Particularități în cazul procedurilor cu sedare
   • 4. Recomandări administrative și igienice în ziua procedurii
5. Cât durează o intervenție de endoscopie digestivă superioară cu anestezie și ce implică procesul de recuperare?
   • 1. Durata procedurii
   • 2. Recuperarea post-procedurală
   • 3. Considerații suplimentare privind reluarea activităților

Ce este endoscopia digestivă superioară și în ce situații medicale este recomandată?

Endoscopia digestivă superioară (EDS), sau gastroscopia, este o procedură medicală minim invazivă ce permite examinarea amănunțită a tractului digestiv superior. În cadrul acestei investigații, se utilizează un endoscop – un tub subțire, flexibil, prevăzut cu o cameră video și o sursă de lumină în vârf – pentru a vizualiza esofagul, stomacul și duodenul.

Endoscopia digestivă superioară (EDS) este indicată în diverse situații clinice, atât în scop diagnostic, cât și terapeutic. Medicul gastroenterolog poate recomanda efectuarea acestei investigații pentru evaluarea unor simptome persistente, precum dureri abdominale localizate în etajul superior, dificultăți la înghițire (disfagie), greață, vărsături recurente sau scădere ponderală inexplicabilă. De asemenea, EDS este utilă în cazul suspiciunii de reflux gastroesofagian și a complicațiilor asociate, precum esofagita sau esofagul Barrett.

Prin această metodă se pot identifica și evalua ulcerele gastrice sau duodenale, precum și eventualele formațiuni tumorale sau polipoide situate la nivelul esofagului, stomacului sau duodenului. EDS este frecvent utilizată și în explorarea cauzelor sângerărilor digestive superioare. În cazul pacienților cu ciroză hepatică, endoscopia permite vizualizarea varicelor esofagiene și stabilirea riscului de hemoragie variceală. În plus, în timpul procedurii se pot preleva biopsii pentru confirmarea infecției cu Helicobacter pylori sau pentru alte analize histopatologice.

Un avantaj major al acestei investigații este posibilitatea intervențiilor terapeutice în timpul aceleiași ședințe. Medicul poate efectua oprirea sângerărilor prin injectare, scleroterapie sau aplicarea de ligaturi elastice, poate dilata stricturile esofagiene, îndepărta polipi sau extrage corpi străini.

Spre deosebire de colonoscopie, care are ca obiectiv examinarea colonului, endoscopia digestivă superioară oferă o vizualizare detaliată a tractului digestiv superior, permițând stabilirea rapidă a unui diagnostic și, în anumite cazuri, inițierea tratamentului în cadrul aceleiași proceduri.

Tipuri de endoscopie digestivă - superioară, inferioară, enteroscopie și capsula endoscopică

Pe lângă endoscopia digestivă superioară, există și alte tipuri de endoscopie digestivă, fiecare fiind indicată pentru explorarea unei anumite porțiuni din tractul gastrointestinal. Aceste proceduri diferă în funcție de metoda de abordare și segmentul vizat.

• Endoscopia digestivă inferioară (colonoscopia) permite evaluarea colonului și rectului. Endoscopul este introdus prin orificiul anal, iar procedura este utilizată pentru depistarea polipilor, a cancerului colorectal și a bolilor inflamatorii intestinale, precum colita ulcerativă și boala Crohn.
• Enteroscopia este destinată examinării intestinului subțire, în special în cazurile în care alte metode nu oferă informații suficiente. Poate fi realizată prin tehnici specializate, cum ar fi enteroscopia cu balon simplu, balon dublu sau spiralată, fiecare utilizând metode diferite pentru a avansa în profunzimea intestinului subțire.
• Capsula endoscopică este o metodă neinvazivă de investigare, utilă în special pentru vizualizarea intestinului subțire. Pacientul înghite o capsulă de dimensiuni reduse care conține o cameră video, aceasta înregistrând imagini pe măsură ce parcurge tubul digestiv.

Fiecare metodă endoscopică are indicații specifice, avantaje și limitări. Astfel, alegerea tipului de procedură se face în funcție de simptomatologia pacientului și de segmentul tractului digestiv care necesită evaluare.

Endoscopia digestivă superioară cu anestezie/sedare parțială și totală - beneficii și considerații clinice

În vederea creșterii toleranței și confortului pacientului în timpul endoscopiei digestive superioare, procedura poate fi efectuată cu administrarea unei forme de sedare sau, în anumite cazuri, sub anestezie generală. Utilizarea acestor metode contribuie la reducerea disconfortului, scăderea anxietății și prevenirea reflexului de vărsătură, facilitând astfel realizarea completă și corectă a examinării.

Există două opțiuni principale de sedare utilizate în cadrul endoscopiei digestive superioare:

• Sedarea superficială (analgosedarea) - constă în administrarea intravenoasă de medicamente sedative, cel mai frecvent Midazolam. Această tehnică induce o stare de relaxare și somnolență, fără pierderea completă a conștienței. Pacientul poate rămâne cooperant, iar funcțiile vitale sunt în general păstrate stabile. Monitorizarea constantă este necesară pe tot parcursul procedurii.
• Sedarea profundă (anestezia generală) - presupune administrarea de Propofol, cu inducerea unui somn profund și pierderea completă a conștienței. Este o metodă este utilizată mai ales în cazul procedurilor endoscopice complexe, de durată mai mare, sau la pacienții cu un prag scăzut de toleranță. Administrarea se face exclusiv de către un medic anestezist, fiind obligatorie monitorizarea funcțiilor vitale și supravegherea post-anestezică.

Alegerea metodei de sedare se face individualizat, în funcție de mai mulți factori: starea generală de sănătate a pacientului, prezența comorbidităților, gradul de cooperare, preferințele exprimate, experiențele anterioare cu proceduri similare, precum și disponibilitatea personalului specializat.

Pentru sedarea profundă, sunt necesare măsuri suplimentare, cum ar fi efectuarea unui consult preanestezic cu cel puțin 24 de ore înainte, evaluarea riscului anestezic, monitorizarea permanentă a parametrilor vitali în timpul procedurii și supravegherea pacientului în perioada postintervențională, până la recuperarea completă.

Deși sedarea crește semnificativ confortul și complianța pacientului, pot exista și limitări, inclusiv costuri suplimentare pentru personalul medical și medicație, prelungirea timpului de recuperare și un risc ușor crescut de complicații respiratorii sau cardiovasculare. De asemenea, pacientul nu va putea conduce după procedură și trebuie însoțit la externare.

Prin urmare, utilizarea sedării sau a anesteziei în cadrul endoscopiei digestive superioare are rolul de a optimiza calitatea actului medical, permițând explorarea completă și în siguranță a tractului digestiv superior, precum și efectuarea intervențiilor terapeutice necesare, în condiții de confort și siguranță.

Pregătirea pentru intervenția de endoscopie digestivă superioară la stomac

După stabilirea indicației medicale pentru efectuarea unei endoscopii digestive superioare, o pregătire corespunzătoare devine imperativă pentru a garanta desfășurarea optimă a investigației și pentru a minimiza eventualele riscuri asociate procedurii.

1. Aspecte dietetice pre-procedurale

În primul rând, este obligatorie respectarea unui regim alimentar strict. Astfel, consumul de alimente solide trebuie evitat cu cel puțin 8–12 ore înaintea procedurii. În intervalul de până la 4–6 ore premergătoare investigației, este permisă ingestia de lichide clare, precum apă plată sau ceai slab îndulcit, cu excluderea completă a cafelei, sucurilor acidulate și a băuturilor lactate. Totodată, se recomandă abținerea de la fumat și consumul de alcool în ziua examinării, întrucât acești factori pot influența negativ toleranța la procedură și acuratețea explorării endoscopice.

2. Managementul medicației cronice

În al doilea rând, este esențial ca pacientul să informeze echipa medicală asupra tratamentelor cronice administrate. Anumite clase de medicamente, precum anticoagulantele orale (ex. warfarină, NOAC-uri) și antiagregantele plachetare (ex. aspirină, clopidogrel), pot necesita suspendare temporară, în funcție de indicațiile medicului curant și de riscul hemoragic al procedurii. De asemenea, medicația antidiabetică (insulină sau antidiabetice orale) trebuie ajustată corespunzător, în special în contextul postului prelungit. Medicamentele antihipertensive sau cele pentru afecțiuni respiratorii pot fi administrate conform indicațiilor medicale, iar preparatele antiacide sau inhibitorii pompei de protoni pot interfera cu acuratețea testelor pentru Helicobacter pylori și pot necesita întrerupere temporară.

3. Particularități în cazul procedurilor cu sedare

În situația în care endoscopia digestivă superioară se efectuează cu sedare intravenoasă sau anestezie profundă, sunt necesare măsuri suplimentare. Printre acestea se numără:

• Programarea unui consult preanestezic efectuat cu minimum 24 de ore anterior procedurii, pentru evaluarea statusului clinic și estimarea riscului anestezic;
• Prezența unui însoțitor în ziua investigației, întrucât pacientul nu va putea conduce vehicule sau desfășura activități care necesită vigilență în primele 24 de ore post-procedural;
• Semnarea consimțământului informat pentru procedură și anestezie, în conformitate cu reglementările în vigoare.

4. Recomandări administrative și igienice în ziua procedurii

Este recomandat ca pacientul să se prezinte la unitatea medicală cu 40–50 de minute înainte de ora programată, având asupra sa documentele medicale relevante, inclusiv biletul de trimitere, cardul de sănătate, istoricul medical și analizele recente. Totodată, se impune îndepărtarea obiectelor metalice (bijuterii, ochelari), precum și a protezelor dentare mobile, anterior începerii investigației, pentru a reduce riscul de aspirație și pentru a facilita manipularea endoscopului.

Cât durează o intervenție de endoscopie digestivă superioară cu anestezie și ce implică procesul de recuperare?

Înțelegerea duratei procedurii și a procesului de recuperare post-intervențională contribuie semnificativ la gestionarea așteptărilor pacientului și la o planificare eficientă a activităților ulterioare investigației. În continuare, vor fi prezentate aceste aspecte în mod detaliat:

1. Durata procedurii

Cât durează o endoscopie cu anestezie? Endoscopia digestivă superioară standard are, în general, o durată cuprinsă între 10 și 30 de minute, în funcție de scopul investigației și de eventualele manevre terapeutice asociate. În situațiile în care sunt efectuate biopsii mucozale sau proceduri intervenționale (precum polipectomii, hemostază endoscopică sau dilatarea stenozelor), timpul total se poate prelungi până la aproximativ 45 de minute.

În cazul administrării sedării sau anesteziei generale, durata totală a investigației crește, întrucât include și etapele pre- și post-procedurale. Astfel:

• Pregătirea și inducerea sedării/anesteziei: 15–20 minute;
• Examinarea endoscopică propriu-zisă: 10–30 minute;
• Supravegherea imediată post-anestezică: 15–20 minute.

Prin urmare, timpul total petrecut în unitatea medicală poate ajunge la 60–90 de minute, în funcție de particularitățile cazului.

Este important de menționat că aceste durate pot varia în funcție de complexitatea patologiei investigate, de starea generală a pacientului și de echipamentele medicale utilizate. De exemplu, utilizarea unui videogastroscop de înaltă rezoluție, a unui ecoendoscop sau a unui sistem cu funcții de cromoscopie digitală (NBI, FICE, iScan) poate prelungi ușor procedura, oferind în schimb o evaluare detaliată a leziunilor mucozale și o acuratețe superioară a diagnosticului.

2. Recuperarea post-procedurală

Procesul de recuperare variază în funcție de tipul de anestezie utilizat:

• După o endoscopie efectuată cu anestezie topică faringiană (locală), pacientul poate părăsi unitatea medicală relativ rapid, după o scurtă perioadă de monitorizare. Se recomandă abținerea de la ingestia de alimente și lichide timp de 30–60 de minute, până la remiterea completă a efectului anestezic local, pentru a preveni riscul de aspirație. Reluarea activităților cotidiene este posibilă în aceeași zi, în lipsa unor contraindicații medicale.
• În cazul procedurilor efectuate cu sedare intravenoasă sau anestezie profundă, se impune o perioadă de supraveghere post-procedurală de aproximativ 40–60 de minute, timp în care pacientul este monitorizat în vederea stabilizării funcțiilor vitale. Externarea se realizează doar însoțit, fiind contraindicat condusul autovehiculelor sau desfășurarea de activități care necesită concentrare intensă timp de cel puțin 24 de ore. Alimentația poate fi reluată treptat, începând cu lichide sau alimente ușoare, în funcție de toleranța individuală.

3. Considerații suplimentare privind reluarea activităților

În majoritatea cazurilor, pacienții își pot relua activitățile uzuale în ziua următoare. Totuși, în situații rare, pot surveni reacții adverse minore (balonare, durere în gât, somnolență post-sedare) sau, mai rar, complicații (sângerări, perforații) care pot impune o perioadă de recuperare extinsă.

Respectarea indicațiilor post-procedurale formulate de medicul gastroenterolog, în ceea ce privește alimentația, hidratarea, reluarea efortului fizic și ajustarea tratamentelor medicamentoase, este esențială pentru o recuperare eficientă și sigură.

În concluzie, respectarea cu rigurozitate a tuturor indicațiilor de pregătire preprocedurală are un impact direct asupra calității explorării endoscopice și contribuie semnificativ la siguranța și eficiența actului medical. Așadar, pacientul trebuie să urmeze întocmai recomandările medicului gastroenterolog și ale personalului specializat, pentru a beneficia de o investigație corectă, completă și lipsită de complicații.

Referințe:

• https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/endoscopy/about/pac-20395197;
• https://my.clevelandclinic.org/health/procedures/22549-egd-procedure-upper-endoscopy;
• https://www.healthdirect.gov.au/surgery/upper-gi-endoscopy-and-colonoscopy;
• https://www.webmd.com/digestive-disorders/digestive-diseases-endoscopy.