Îngrijirea bolnavului cu embolie pulmonară – află mai multe din acest ghid exhaustiv de la A la Z, dedicat unei abordări terapeutice optime

Îngrijirea pacientului cu embolie pulmonară implică un management medical prompt și complex, având în vedere severitatea acestei afecțiuni cu potențial letal. Embolia pulmonară apare atunci când un cheag de sânge blochează una sau mai multe artere din plămâni, afectând fluxul sanguin și oxigenarea. Tratamentul se axează pe stabilizarea și îngrijirea pacientului cu tromboembolism pulmonar, prevenirea extinderii trombului și reducerea riscului de recidivă. Îngrijirea include administrarea de anticoagulante, monitorizarea atentă a funcțiilor vitale și a oxigenării, observarea manifestărilor de dependență în embolia pulmonară, conturarea unui plan de îngrijire a pacientului cu embolie pulmonară și, în cazuri severe, tromboliza sau intervenții chirurgicale. ​​Asigurarea confortului pacientului și supravegherea continuă sunt elemente cheie pentru prevenirea complicațiilor asociate emboliei pulmonare.

Cuprins:

1. Conduita de urgență în embolia pulmonară – definirea acestei patologii și analiza manifestărilor clinice asociate
2. Modalitățile de intervenție în embolia pulmonară și tabloul clinic specific acestei patologii
3. Planul de îngrijire a pacientului cu embolie pulmonară și echipamentele necesare pentru evaluarea diagnostică și intervenția terapeutică promptă

1. Conduita de urgență în embolia pulmonară – definirea acestei patologii și analiza manifestărilor clinice asociate

Embolismul pulmonar (EP) este o afecțiune gravă, caracterizată prin blocarea unei artere din plămâni, de obicei cauzată de un cheag de sânge. Acest cheag de sânge, cunoscut sub numele de tromb, se formează de obicei în venele profunde ale picioarelor sau, mai rar, în alte părți ale corpului, și migrează către plămâni prin fluxul sanguin. Odată ajuns în plămâni, trombul blochează artera pulmonară sau ramurile acesteia, împiedicând circulația normală a sângelui și limitând capacitatea organismului de a oxigena corect sângele.

Această afecțiune constituie o urgență medicală care necesită intervenție rapidă și un plan de îngrijire specific tromboembolismului pulmonar, deoarece poate duce la insuficiență respiratorie, șoc și chiar moarte, în cazurile severe. Totodată, dimensiunea și localizarea cheagului pot determina gravitatea afecțiunii. Dacă un embol pulmonar blochează o arteră de dimensiuni mari, consecințele pot fi catastrofale. În schimb, cheagurile mai mici pot provoca simptome mai puțin dramatice, dar totuși necesită tratament.

Cea mai comună cauză a embolismului pulmonar este tromboza venoasă profundă (TVP), care apare atunci când cheaguri de sânge se formează în venele profunde, în special în membrele inferioare. Aceste cheaguri se pot desprinde și pot circula prin sistemul venos către inimă, de unde sunt pompate în arterele pulmonare. Aceasta este calea prin care se formează embolismul pulmonar.

Există factori de risc care contribuie la apariția TVP și, implicit, la embolismul pulmonar. Printre aceștia se numără:

Simptomele embolismului pulmonar variază în funcție de dimensiunea cheagului, numărul de cheaguri și locul în care acestea blochează fluxul sangvin. În unele cazuri, simptomele pot fi subtile, dar în altele, ele pot fi foarte grave și apar brusc. Simptomele tipice includ:

• Mecanismele de formare a embolismului pulmonar
  • Imobilizarea prelungită: Pacienții care stau la pat sau care călătoresc pe distanțe lungi (de exemplu, în timpul zborurilor lungi) sunt mai susceptibili să dezvolte cheaguri de sânge din cauza stagnării fluxului sangvin.
  • Operațiile: Intervențiile chirurgicale majore, în special cele ortopedice (cum ar fi operațiile la genunchi sau șold), pot crește riscul de formare a trombilor.
  • Afecțiunile medicale cronice: Boli precum insuficiența cardiacă, cancerul și tulburările de coagulare cresc riscul de tromboză și embolism pulmonar.
  • Contraceptivele orale și terapia hormonală: Acestea pot crește riscul de formare a cheagurilor, mai ales în cazul femeilor fumătoare sau supraponderale.
  • Istoricul familial: Persoanele care au avut rude cu TVP sau embolism pulmonar au un risc crescut de a dezvolta la rândul lor aceste afecțiuni.
• Simptomele specifice embolismului pulmonar

  Dispneea este cel mai frecvent simptom al embolismului pulmonar. Poate apărea brusc, fără niciun motiv aparent, și poate varia de la o senzație ușoară de lipsă de aer până la dificultăți respiratorii severe, care necesită tratament de urgență. Această senzație de sufocare apare deoarece embolismul blochează fluxul sanguin către plămâni, reducând cantitatea de oxigen care poate ajunge în sânge.

  Durerea toracică asociată cu embolismul pulmonar este adesea ascuțită și accentuată, adesea descrisă ca o durere „în junghi” care se intensifică la inspirație profundă sau la tuse. Acest tip de durere este similar cu ceea ce simte o persoană în cazul unei pneumonii sau unei pleurezii (inflamație a plămânilor). Deși durerea toracică este un simptom comun, nu toți pacienții cu embolism pulmonar vor experimenta acest simptom, în special cei care au cheaguri mai mici.

  O tuse bruscă și persistentă poate fi un alt semn al embolismului pulmonar. În unele cazuri, această tuse poate fi însoțită de mucus cu sânge, cunoscut sub numele de hemoptizie. Tusea cu sânge apare mai des atunci când cheagul afectează o porțiune mai mare a plămânului și cauzează moartea țesutului pulmonar (infarct pulmonar).

  Inima poate începe să bată mai repede pentru a compensa scăderea oxigenului din sânge cauzată de embolism. Tahicardia poate fi percepută ca o senzație de palpitații sau o frecvență crescută a bătăilor inimii. În general, un ritm cardiac crescut este un răspuns al organismului la stresul pe care îl resimte din cauza scăderii nivelului de oxigen.

  În cazurile severe de embolism pulmonar, tensiunea arterială poate scădea periculos de mult, ducând la stare de șoc. Acest lucru se întâmplă deoarece embolul blochează circulația sângelui prin plămâni și în întreg organismul, iar inima nu poate pompa suficient sânge pentru a menține tensiunea arterială normală. Hipotensiunea poate provoca simptome precum amețeli, leșin sau confuzie.

  În urma scăderii tensiunii arteriale sau a deficitului de oxigen din organism, pacienții cu embolism pulmonar pot simți amețeli, slăbiciune sau își pot pierde cunoștința. Aceste simptome sunt mai frecvente în cazurile severe, când plămânii sunt grav afectați și organismul nu primește suficient oxigen.

  Cianoza apare atunci când organismul nu primește suficient oxigen și pielea devine albastră sau purpurie, mai ales în jurul buzelor și al unghiilor. Acest simptom este un semn de alarmă care indică o lipsă gravă de oxigen și necesită intervenție medicală imediată.

  În unele cazuri, embolismul pulmonar poate provoca febră ușoară, în special dacă există și o inflamație a țesutului pulmonar. Totuși, febra nu este un simptom comun și nu apare în toate cazurile de embolism pulmonar.

  1. Dispneea (dificultăți de respirație)
  2. Durerea toracică
  3. Tusea, uneori cu sânge (hemoptizie)
  4. Tahicardia (ritm cardiac rapid)
  5. Hipotensiunea arterială (tensiune arterială scăzută)
  6. Amețeli și stare de leșin (sincope)
  7. Cianoza (colorarea albastră a pielii și a buzelor)
  8. Febra

2. Modalitățile de intervenție în embolia pulmonară și tabloul clinic specific acestei patologii

Intervenția de urgență în caz de trombembolism pulmonar (TEP) este necesară pentru salvarea vieții pacientului și poate include mai multe etape critice, cunoscute sub denumirea de tablou clinic. În primul rând, evaluarea rapidă a stării clinice a pacientului este crucială, utilizând scoruri clinice pentru a determina severitatea TEP. Tratamentul inițial constă, în majoritatea cazurilor, în administrarea imediată de anticoagulante, precum heparina, pentru a preveni formarea de noi cheaguri și pentru a permite dizolvarea celor existente. În cazurile severe, în care pacientul prezintă șoc sau insuficiență respiratorie acută, se poate recurge la tromboliza sistemică, utilizând medicamente care dizolvă cheagurile, sau la trombectomie chirurgicală pentru îndepărtarea trombului din artera pulmonară. Suportul respirator și hemodinamic poate fi, de asemenea, necesar pentru a stabiliza pacientul în timpul tratamentului. O abordare rapidă și eficientă este esențială pentru a reduce riscul de complicații severe sau de deces asociate cu TEP.

3. Planul de îngrijire a pacientului cu embolie pulmonară și echipamentele necesare pentru evaluarea diagnostică și intervenția terapeutică promptă

Planul de îngrijire pentru pacientul cu trombembolism pulmonar implică evaluarea simptomelor, intervenții medicale adecvate și monitorizarea constantă a stării pacientului. În acest context, echipamentele medicale moderne sunt indispensabile pentru gestionarea și investigațiile emboliei pulmonare printr-un plan de îngrijire modern.

La momentul prezentării pacientului cu suspiciune de TEP, primele măsuri se concentrează pe evaluarea și stabilizarea funcțiilor vitale. Din cauza riscurilor de hipoxie severă (nivel scăzut de oxigen în sânge) și insuficiență respiratorie, evaluarea rapidă a respirației și a circulației este prioritară. În astfel de situații, pulsoximetrul este de mare ajutor pentru această evaluare, deoarece măsoară saturația oxigenului din sânge în mod non-invaziv și în timp real. Valorile normale ale saturației oxigenului sunt între 95% și 100%. În caz de TEP, acestea pot scădea semnificativ, indicând nevoia de intervenție rapidă.

În cazul scăderii severe a saturației oxigenului, se poate folosi un concentrator de oxigen reglabil pe intensități. Acest aparat furnizează oxigen suplimentar pacientului, crescând nivelul de oxigen din sânge și ameliorând dificultățile respiratorii. Concentratorul de oxigen este utilizat în cazul pacienților care prezintă hipoxemie (nivel scăzut de oxigen în sânge) și ajută la menținerea unei saturații adecvate.

Aparatul CPAP automat (Continuous Positive Airway Pressure) este un alt dispozitiv folosit în îngrijirea pacienților cu TEP care prezintă dificultăți respiratorii semnificative. În acest sens, aparatul CPAP automat furnizează aer sub presiune continuă în căile respiratorii, menținându-le deschise și facilitând respirația eficientă. În TEP, funcția pulmonară poate fi sever afectată din cauza blocajelor vasculare, iar utilizarea CPAP ajută la reducerea efortului respirator și la creșterea oxigenării.

Un avantaj al CPAP-ului automat este capacitatea sa de a ajusta presiunea de aer în funcție de necesitățile pacientului, asigurând astfel un tratament personalizat. Aparatul este util mai ales la pacienții care prezintă insuficiență respiratorie moderată până la severă, unde ventilația noninvazivă poate ajuta la prevenirea necesității de intubație și ventilație mecanică.

Pacienții cu TEP sunt expuși la un risc crescut de complicații cardiace, inclusiv aritmii și insuficiență cardiacă acută. Electrocardiograful (ECG) este important pentru monitorizarea activității electrice a inimii și detectarea eventualelor anomalii, cum ar fi tahicardia, fibrilația atrială sau modificările de pe traseul ECG caracteristice embolismului pulmonar (de exemplu, modelul S1Q3T3). O valoare normal indicată de electrocardiograf nu exclude TEP, dar poate oferi indicii asupra impactului asupra inimii.

Monitorul pentru pacient este un echipament care permite supravegherea continuă a semnelor vitale, inclusiv a ritmului cardiac, tensiunii arteriale, saturației de oxigen și frecvenței respiratorii. Acesta este imperios necesar în unitățile de terapie intensivă sau în secțiile unde pacienții cu TEP grav sunt monitorizați constant, pentru a detecta rapid orice deteriorare a stării lor.

În îngrijirea pacienților cu TEP, evaluarea funcției pulmonare cu spirometrul este foarte utilă pentru determinarea gradului de afectare a plămânilor. Testul care măsoară capacitatea respiratorie și funcția plămânilor prin evaluarea volumelor și fluxurilor de aer expirate de pacient poartă denumirea de spirometrie și este de mare ajutor. Această procedură ajută la detectarea limitării fluxului de aer sau a disfuncției pulmonare cauzate de embolie.

Deși spirometria nu este utilizată în mod specific pentru diagnosticarea TEP, ea poate fi utilă în monitorizarea pacienților cu afecțiuni pulmonare preexistente, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau astmul, care pot complica tabloul clinic. Prin evaluarea funcției pulmonare, spirometria ajută la personalizarea tratamentului și la evaluarea răspunsului pacientului la terapiile respiratorii.

Pacienții cu TEP pot dezvolta insuficiență respiratorie acută și șoc, în special dacă embolia afectează o porțiune mare a plămânilor. În aceste cazuri, ventilația mecanică sau CPAP poate fi necesară pentru a asigura oxigenarea adecvată. În paralel, se pot utiliza anticoagulante pentru a împiedica formarea de noi cheaguri și pentru a opri creșterea celor existente.

În cazurile severe de TEP, pacienții pot dezvolta stop cardiac, o urgență medicală în care este necesară utilizarea unui aparat special. Mai precis, defibrilatorul este un dispozitiv care administrează șocuri electrice pentru a restabili ritmul normal al inimii în caz de fibrilație ventriculară sau tahicardie ventriculară fără puls. Supravegherea atentă prin monitorul pentru pacienți și disponibilitatea unui defibrilator sunt elemente cheie, mai ales în secțiile de urgență și terapie intensivă, unde pacienții cu TEP sever sunt mai susceptibili să dezvolte aceste complicații.

Pe lângă utilizarea echipamentelor medicale, tratamentul TEP include administrarea de medicamente anticoagulante, precum heparina sau warfarina, pentru a preveni formarea de noi cheaguri. În cazurile severe, pot fi utilizate trombolitice pentru a dizolva rapid cheagurile. Aceste medicamente sunt administrate cu mare atenție, deoarece există riscul de sângerare severă.

În anumite situații, poate fi necesară utilizarea filtrului de vena cavă, un dispozitiv care este introdus în vena cavă inferioară pentru a preveni migrarea cheagurilor din membrele inferioare către plămâni. Această procedură este recomandată pacienților care nu pot tolera anticoagulantele sau la care acestea sunt ineficiente.

Educația persoanei afectate de TEP și a familiei sale este o parte importantă din îngrijirea pacienților cu embolie pulmonară. Pacienții cu TEP trebuie să înțeleagă importanța aderării la tratamentul prescris, inclusiv utilizarea anticoagulantelor și a echipamentelor respiratorii, dacă este cazul. De asemenea, este important ca pacienții să fie educați cu privire la semnele de avertizare ale unei recidive și la măsurile preventive, cum ar fi evitarea imobilizării prelungite și menținerea unei hidratări adecvate prin implementarea unui plan de îngrijire orientat pe embolia pulmonară.

1. Stabilizarea pacientului
2. Aparatul CPAP automat
3. Monitorizarea funcției cardiace: electrocardiograful și monitorul pentru pacient
4. Spirometria și evaluarea funcției pulmonare
5. Intervenții pentru susținerea funcției respiratorii și circulatorii
6. Defibrilatorul și intervenția în caz de stop cardiac
7. Tratamentul medicamentos și intervențiile de susținere
8. Comunicarea tuturor datelor pacientului și familiei sale

Embolismul pulmonar poate avea consecințe severe, inclusiv insuficiență respiratorie și deces, dacă nu este tratată prompt. Factorii de risc, cum ar fi imobilizarea prelungită, intervențiile chirurgicale majore, cancerul sau afecțiunile cardiace, pot contribui la dezvoltarea TEP.

De aceea, este necesară implementarea unui plan pentru controlul manifestărilor de dependență din embolia pulmonară. Diagnosticul precoce este esențial și se poate realiza prin metode imagistice precum angiografia pulmonară, CT-ul toracic sau ecografia Doppler. Tratamentul include anticoagulante pentru prevenirea formării de noi cheaguri și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale sau proceduri de trombectomie.

Prevenția, prin mobilizare activă și utilizarea de medicamente anticoagulante în cazul pacienților cu risc crescut, este de mare importanță pentru reducerea incidenței trombembolismului pulmonar.

Referințe:

1. https://www.cmaj.ca/content/168/2/183.short
2. https://www.taylorfrancis.com/chapters/edit/10.4324/9780203421345-26/acute-pulmonary-embolism-victor-tapson
3. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199205073261902
4. https://search.informit.org/doi/abs/10.3316/INFORMIT.213675672424500
5. https://www.jacc.org/doi/abs/10.1016/j.jacc.2015.11.061