Tensiunea arterială – parametrul care îți poate indica o multitudine de informații despre starea ta de sănătate

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant către pereții vaselor de sânge. Cea mai mare parte a acestei presiuni este dată de inimă, organul care pompează sânge prin sistemul circulator. Având în vedere elementele implicate, fără de care organismul nu poate funcționa corespunzător, este important să ții cont de tensiunea arterială pentru a vedea cât de sănătos ești. În continuare, vei avea posibilitatea de a aprofunda acest subiect, aflând care este tensiunea normală, ce valori ale acesteia pot indica o stare patologică, dar și ce trebuie să faci pentru a menține acest parametru în limitele fiziologice.

Cuprins:

1. Ce elemente trebuie să cunoști despre tensiunea arterială?
   1. 1.1. Cum se clasifică valorile tensiunii arteriale?
   2. 1.2. Cum variază tensiunea și pulsul în funcție de vârstă?
2. Ce simptome poți simți atunci când tensiunea e mare sau mică?
3. Ce trebuie să faci în caz de hipotensiune ori de hipertensiune arterială?

1. Ce elemente trebuie să cunoști despre tensiunea arterială?

Tensiunea arterială este de obicei exprimată prin intermediul a două tipuri de presiune: sistolică și diastolică. Primul tip se referă la presiunea maximă în timpul unei bătăi a inimii, în timp ce al doilea sugerează presiunea minimă între două bătăi ale inimii. Se măsoară în milimetri coloană de mercur (mmHg) sau în kilopascali (kPa). Diferența dintre acestea este cunoscută ca presiunea pulsului, pe când presiunea medie în timpul unui ciclu cardiac este cunoscută ca tensiune arterială medie.

Tensiunea arterială este unul dintre semnele vitale – împreună cu ritmul respirator, ritmul cardiac, saturația de oxigen și temperatura corpului – pe care medicii le folosesc pentru a evalua starea de sănătate a pacientului. Tabelele cu valori ale tensiunii arteriale la adulți sugerează că, în mod normal, măsurătorile ar trebui să fie în jurul 120/80 mmHg.

În ceea ce privește standardele de la nivel global, tensiunea arterială medie, încadrate pe vârste, a rămas aproximativ la aceeași valoare din 1975 până în prezent. Astfel, aceasta este de aproximativ 127/79 mmHg la bărbați și 122/77 mmHg la femei, deși pot să apară diferențe în funcție de o multitudine de factori.

1.1. Cum se clasifică valorile tensiunii arteriale?

Multe studii sugerează faptul că riscul de boli cardiovasculare crește progresiv peste valoarea de 115/75 mmHg. Totuși, s-a demonstrat că persoanele care mențin presiunea arterială la limita scăzută a intervalelor menționate anterior nu suferă de probleme cardiovasculare.

Tensiunea arterială fluctuează de la minut la minut, mai ales în funcție de un ritm circadian pe o perioadă de 24 de ore. Cele mai mari valori se înregistrează dimineața devreme și seara, iar cele mai scăzute în cursul nopții.

Tensiunea arterială se modifică, de asemenea, ca răspuns la temperatură, zgomot, stres emoțional, consum de alimente sau lichide, factori dietetici, activitate fizică, modificări ale posturii (inclusiv statul în picioare), medicamente și boli. Aceștia sunt considerați a fi cei mai importanți factori ce pot crește tensiunea arterială sau chiar să conducă la hipotensiune.

Alți factori, cum ar fi vârsta și sexul, pot influența tensiunea sistolică ori diastolică a unei persoane. Nu există diferențe mari în funcție de unde se măsoară tensiunea, chiar dacă se încearcă înregistrarea valorilor de la ambele brațe. De asemenea, nu există un standard de diagnostic stabilit pentru ce scade tensiunea arterială, deși valorile mai mici de 90/60 sunt de obicei considerate hipotensive. În practică, tensiunea arterială este considerată prea scăzută numai dacă persoana în cauză manifestă simptome specifice.

Nu în ultimul rând, este dificil de stabilit care sunt valorile pentru hipertensiunea arterială sau hipotensiune, deoarece fiecare organism este unic. Trebuie să se țină cont de fondul genetic al pacientului, care poate moșteni gena hipotensiunii ori a hipertensiunii de la rudele sale, precum și de simptomele pe care le manifestă, pentru a se putea stabili dacă valorile măsurate sunt într-adevăr patologice.

1.2. Cum variază tensiunea și pulsul în funcție de vârstă?

După cum s-a specificat mai sus, tabelul tensiunilor poate fi influențat semnificativ de vârstă. Astfel, pentru a avea o imagine mai clară asupra a ceea ce este tensiunea arterială și cum poate varia aceasta, continuă să citești.

• Tensiunea arterială fetală

În timpul sarcinii, inima viitorului bebeluș, și nu a mamei, este cea care crește tensiunea arterială pentru a conduce sângele prin circulația fetală. Tensiunea arterială în aorta fetală este de aproximativ 30 mmHg la 20 de săptămâni de sarcină și crește la aproximativ 45 mmHg pe măsură ce se apropie de termenul nașterii.

• Tensiunea arterială medie pentru sugarii născuți la termen

Valorile tensiunii sistolice se încadrează între 65–95 mmHg, iar pentru presiunea diastolică între 30–60 mmHg.

• La copii

În ceea ce privește micuții, valorile normale ale tensiunii arteriale sunt mai mici decât la adulți și depind de înălțime. Valorile de referință ale tensiunii arteriale au fost dezvoltate pentru copiii din diferite țări, pe baza distribuției tensiunii arteriale la copiii din aceste țări.

• Sugarii de 0-12 luni: tensiune sistolică de 75-100 mmHg, iar diastolică 50-70 mmHg;
• Copii cu vârsta de 1-5 ani: tensiune sistolică de 80-110 mmHg, iar diastolică 50-80 mmHg;
• Școlarii de 6-12 ani: tensiune sistolică de 85-120 mmHg, iar diastolică de 50-80 mmHg;
• Adolescenții de 13-18 ani: tensiune sistolică de 95-140 mmHg, iar diastolică de 60-90 mmHg.

Valorile de mai sus sunt doar referințe stabilite de specialiștii și cercetătorii de la nivel internațional, însă fiecare categorie poate suferi excepții.

• Vârstnici

La adulții din majoritatea zonelor lumii, tensiunea arterială sistoliă tinde să crească treptat până la cel puțin 70 de ani. În consecință, la mulți oameni în vârstă, tensiunea arterială sistolică depășește adesea intervalul normal de adult. În cazul în care presiunea diastolică este în intervalul normal, aceasta se numește hipertensiune sistolica izolată. Creșterea pulsului odată cu vârsta este atribuită rigidității crescute a arterelor. Este important de reținut că o creștere a tensiunii arteriale legată de vârstă nu este considerată fiziologică și nici nu a fost observată în comunității studiate de cercetători.

2. Ce simptome poți simți atunci când tensiunea e mare sau mică?

Tulburările tensiunii arteriale se manifestă prin hipertensiune sau hipotensiune.

Hipertensiunea arterială poate fi un indicator al unor probleme de sănătate, care se pot agrava pe termen lung. Uneori, poate fi o problemă acută, cum ar fi o urgență, când tensiunea arterială este mai mare de 180/120 mmHg.

Nivelurile presiunii arteriale pun stres mecanic asupra pereților arteriali. Presiunile mai mari cresc volumul de muncă al inimii și apariția țesuturilor nesănătoase (aterom) care se dezvoltă în pereții arterelor. Cu cât presiunea este mai mare, cu atât există mai mult stres și ateromul tinde să progreseze, iar mușchiul inimii tinde să se îngroașe, să se mărească și să devină mai slab în timp.

Hipertensiunea arterială persistentă este unul dintre factorii de risc pentru accidente vasculare cerebrale, insuficiență cardiacă, atacuri de cord și anevrisme arteriale. Mai mult decât atât, odată ce se ridică tensiunea arterială, crește și riscul de insuficiență renală cronică. Chiar și creșterea moderată a presiunii arteriale duce la o speranță de viață scurtă.

Atât presiunea sistolică mare, cât și valoarea mare a pulsului (diferența numerică dintre presiunile sistolice și diastolice) sunt factori de risc. Dacă tensiunea sistolică este crescută (>140 mmHg) cu o valoare diastolică normală (<90 mmHg), aceasta se numește hipertensiune arterială sistolică izolată și poate prezenta o problemă de sănătate. Conform publicației din 2017 a American Heart Association, se pare că o tensiune arterială sistolică de 130–139 mmHg cu o valoare diastolică de 80–89 mmHg este considerată hipertensiune arterială în primul stadiu.

Tensiunea arterială prea scăzută este cunoscută sub numele de hipotensiune arterială. Aceasta este o problemă medicală dacă induce semne sau simptome, precum amețeli, leșin sau, în cazuri extreme, șoc circulator.

Cauzele ce duc la scăderea tensiunii arteriale sunt:

O scădere mare a tensiunii arteriale în picioare (scăderea tensiunii arteriale sistolice/diastolice persistente la circa 20/10 mmHg) se numește hipotensiune arterială ortostatică (cunoscută și drept hipotensiune arterială posturală). Aceasta reprezintă incapacitatea organismului de a compensa efectul gravitației asupra circulației. Statul in picioare are ca rezultat o presiune hidrostatică crescută în vasele de sânge ale membrelor inferioare.

În mod normal, aceasta este compensată de mecanisme multiple, inclusiv activarea sistemului nervos autonom, care crește frecvența cardiacă, contractilitatea miocardică și vasoconstricția arterială sistemică pentru a menține tensiunea arterială. Este determinată vasoconstricția venoasă pentru a scădea afectarea venoasă.

Alte mecanisme compensatorii includ reflexul axon veno-arteriolar, „pompa musculară scheletică” și „pompa respiratorie”. Împreună, aceste mecanisme stabilizează în mod obișnuit tensiunea arterială într-un minut sau mai puțin. Dacă aceste mecanisme compensatorii eșuează și presiunea arterială și fluxul sangvin scad peste un anumit punct, perfuzia creierului devine critic compromisă (adică, aportul de sânge nu este suficient), provocând amețeli, slăbiciune sau leșin.

De obicei, acest eșec al compensației se datorează bolii sau medicamentelor care afectează sistemul nervos simpatic.

1. Tensiune arterială crescută
2. Tensiune arterială scăzută
   • Septicemie;
   • Hemoragie (pierderi însemnate de sânge);
   • Șoc cardiogen;
   • Hipotensiune arterială mediată neuronal (sau sincopă reflexă);
   • Toxine, inclusiv doze toxice de medicamente pentru tensiunea arterială;
   • Anomalii hormonale, cum ar fi boala Addison;
   • Tulburări de alimentație, în special anorexia nervoasă și bulimia;
   • Hipotensiunea ortostatică.

3. Ce trebuie să faci în caz de hipotensiune ori de hipertensiune arterială?

În cazul în care vrei să afli dacă valoarea tensiunii tale este normală, trebuie să folosești un dispozitiv denumit tensiometru. Ai posibilitatea de a vedea acest lucru cu ajutorul unui echipament medical Riester care, cu siguranță, va avea o acuratețe înaltă. Este important de menționat faptul că, în prezent, există modele manuale, care permit umflarea manșonului și apoi, auscultația bătăilor inimii la o anumită presiune, determinându-se valoarea tensiunii. De asemenea, poți opta și pentru aparate automate care, prin simpla apăsare de buton, va strânge cureaua pusă în jurul brațului sau a încheieturii mâinii și îți va furniza valorile presiunilor sistolică și diastolică, alături de puls.

Dacă medicul tău a constatat că suferi de hipertensiune arterială, îți poate face o serie de recomandări. Mai întâi de toate, cele mai eficiente mijloace de control al tensiunii arteriale sunt abordarea unui stil de viață sănătos, bazat pe:

• Oprirea fumatului - care va ajuta la prevenirea multor afecțiuni de natură cardiovasculară, inclusiv infarct miocardic sau chiar accident vascular cerebral.
• Controlul greutății - fiecare kilogram în minus va ajuta la reducerea presiunii exercitate asupra pereților vaselor de sânge.
• Evitarea consumului excesiv de alcool - în multe situații, alcoolul poate reduce eficiența medicamentelor special administrate pentru controlul hipertensiunii.
• Reducerea cantității de sare din preparate - se recomandă ca aportul zilnic să nu depășească 5g ori chiar mai puțin, în funcție de existența altor patologii.
• Exerciții fizice - este recomandată mișcarea timp de cel puțin 30 de minute pe zi. Bineînțeles, aceasta trebuie realizată în limitele permise de către organism, fără a-l forța. Este foarte bine dacă îți creezi un obicei din a te plimba, a practica jogging sau chiar de a merge la dans, înot sau alte activități.
• Reducerea grăsimilor - desigur, o dietă sănătoasă presupune un aport zilnic scăzut de grăsimi benefice, alături de multe fructe și legume proaspete.

Toate aceste indicații sunt potrivite pentru controlul hipertensiunii de diferite grade. Pe lângă acestea, medicii îți pot recomanda și medicație specifică, inclusiv diuretice, betablocante ori alte produse.

Atunci când vine vorba despre controlul hipotensiunii, se vor face aceleași recomandări ca în cazul hipertensiunii. Practic, pacienților li se va sugera schimbarea obiceiurilor și abordarea unui stil de viață sănătos.

Totodată, tratamentul tensiunii mici se va stabili și pe baza medicației pe care pacientul o ia, deoarece în multe situații, chiar aceasta poate fi cauza din spatele acestei patologii cardiovasculare. Ulterior, medicul cardiolog va putea să introducă sau să elimine anumite produse farmaceutice, după caz.

În unele situații, medicul poate sugera tratament cu derivate ale cortizolului sau produse cu efect vasoconstrictor, dacă situația pacientului o impune.

Tulburările cardiovasculare ce influențează tensiunea arterială sunt o problemă pe care mulți oameni o țin sub control în viața de zi cu zi. Doar cu ajutorul medicilor se poate ajunge la tratamente eficiente și la un stil de viață îmbunătățit, scăzând astfel riscurile de complicații. Totuși, este important să discuți deschis cu medicul tău și să îi prezinți toate simptomele pe care le resimți pentru a se putea stabili cât mai precis un mijloc de control al problemei tale.

Referințe:

1. Burnier M, Damianaki A. Hypertension as Cardiovascular Risk Factor in Chronic Kidney Disease
2. Kintiraki, E., Papakatsika, S., Kotronis, G. et al. Pregnancy-Induced hypertension